duminică, 8 iunie 2008

They paved paradise.

E adevarat.
Mereu ne dorim ce nu avem!Dar eu sunt prea de tot.Cand ploua,vreau afara,vreau soare si prieteni.Cand e soare,vreau sa privesc picaturile acasa,la un ceai cu mama.Cand e iarna,vreau vara.Cand e vara,abia astept iarna.Cand am stabilitate,imi doresc libertate.Cand am libertate,imi doresc protectie,siguranta.Cand nu am pe cineva,mi-l doresc.Si asa mai departe...Mi-e chiar atat de greu sa-mi accept prezentul?Optimismul la mine e ceva de genul:dupa soare vine ploaie...dupa ploaie,soare.Si totusi,nu mi-ar placea o viata aiurita,vraiste si intr-o continua schimbare (Probabil pentru ca sunt in perioada in care vreau siguranta si nu o am :)) ).Deocamdata,n-am de ales.Sunt un curcubeu.
*De maine o sa incep sa scriu si altceva decat aberatiile de genul asteia de mai sus.*

Un comentariu:

Anita spunea...

Sa stii ca asta se intampla si in cazul meu. Am asteptat tot anul vacanta, iar acum... nu vreau sa ma despart de colegi. Am asteptat vara si tot ce-mi doresc e un fulg de nea :) E ciudat...dar asa suntem noi :-?? te-am adaugat in blogroll,o sa te citesc mai des ca tare-mi place cum scrii. Si mltumesc inca o data pt. album !