E adevarat.
Mereu ne dorim ce nu avem!Dar eu sunt prea de tot.Cand ploua,vreau afara,vreau soare si prieteni.Cand e soare,vreau sa privesc picaturile acasa,la un ceai cu mama.Cand e iarna,vreau vara.Cand e vara,abia astept iarna.Cand am stabilitate,imi doresc libertate.Cand am libertate,imi doresc protectie,siguranta.Cand nu am pe cineva,mi-l doresc.Si asa mai departe...Mi-e chiar atat de greu sa-mi accept prezentul?Optimismul la mine e ceva de genul:dupa soare vine ploaie...dupa ploaie,soare.Si totusi,nu mi-ar placea o viata aiurita,vraiste si intr-o continua schimbare (Probabil pentru ca sunt in perioada in care vreau siguranta si nu o am :)) ).Deocamdata,n-am de ales.Sunt un curcubeu.
*De maine o sa incep sa scriu si altceva decat aberatiile de genul asteia de mai sus.*
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Sa stii ca asta se intampla si in cazul meu. Am asteptat tot anul vacanta, iar acum... nu vreau sa ma despart de colegi. Am asteptat vara si tot ce-mi doresc e un fulg de nea :) E ciudat...dar asa suntem noi :-?? te-am adaugat in blogroll,o sa te citesc mai des ca tare-mi place cum scrii. Si mltumesc inca o data pt. album !
Trimiteți un comentariu